CARACTERISTICI HIDROLOGICE

Intrucat limita sudica a Parcului Natural Portile de Fier este data de senalul navigabil al Dunarii, fluviul exercita o influenta deosebita asupra componentelor peisajului.

In sectorul romanesc al Defileului, Dunarea primeste afluenti, ce isi afla izvoarele in Muntii Semenic, Locvei, Almajului, Cernei si Mehedinti. De la vest la est de principalele cursuri de ape sunt: Nera, Ribisul, Radimna, Moldova, Liborajdea, Camenita, Orevita, Berzasca, Sirinia, Tisovita, Plavisevita, Mraconia, Mala, Ieselnita, Cerna, Bahna si Jidostita.

Dupa construirea barajului de la Gura Vaii si formarea lacului de acumulare, gurile de varsare a tuturor afluentilor directi ai Dunarii au fost inundate si transformate in golfuri de diferite dimensiuni. Cele mai mari golfuri sunt cele ale Cernei, Bahnei si Mraconiei. In sectorul Bazias - Camenita, procesul a constat in acoperirea de catre apele Dunarii a conurilor de dejectie formate de rauri la varsarea in Dunare (Liborajdea, Brestelnic, Camenita, Berzasca). In consecinta, a crescut suprafata acvatica, creandu-se noi habitate acvatice si zone umede.

Lacul de acumulare Portile de Fier I reprezinta cea mai mare amenajare hidrotehnica din lungul Dunarii si din Romania, fiind realizat in spatele barajului de la Gura Vaii, care are o inaltime de 60,6 m. Lacul are o lungime de 130 km, o suprafata medie de 700 kmp si un volum mediu de 12 kmc.

Construirea Sistemului Hidroenergetic si de Navigatie Portile de Fier a determinat stramutarea vetrelor unor localitati (Orsova, Svinita, Eselnita) si disparitia altora (Tisovita, Ogradena, Plavisevita, Ada-Kaleh), vechile vetre fiind inundate de apele lacului de acumulare Portile de Fier I.

In prezent lacul de acumulare Portile de Fier este utilizat pentru producerea de energie electrica, regularizarea debitelor Dunarii, piscicultura, navigatie si agrement, fiind de asemenea un habitat preferat de multe specii de pasari acvatice.