DIVERSITATEA UMANA

Parcul Natural Portile de Fier a constituit o arie propice pentru intemeierea asezarilor umane, ostroavele si bazinetele formate la gurile de varsare ale afluentilor Dunarii, oferind conditii deosebit de favorabile pentru asezarea vetrelor de sat.

Cele mai vechi urme ale popularii umane dateaza din paleoliticul superior si epipaleolitic, marturiile arheologice din arealul localitatilor Sichevita, Gornea, Dubova si in zona insulei Ada-Kaleh (actualmente inundata), fiind dintre cele mai cunoscute. Astfel, in Pestera Climente si la Cuina Turcului, in masivul Ciucaru Mare, au fost descoperite unelte de piatră cioplita din paleoliticul mijlociu. Aceste locuri sunt considerate cele mai vechi urme arheologice de pe teritoriul Parcului Natural Portile de Fier, vechimea acestora fiind evaluata la circa 40.000 ani.

In apropierea localitatii Schela Cladovei, in estul Parcului Natural, au fost descoperite recent urmele unei asezari din epipaleolitic ce este considerata cea mai veche asezare permanenta din Europa -  7600-7800 i.Chr.

Prima mentiune documentara a unei asezari umane in Parcul Natural Portile de Fier dateaza din anul 106 i.e.n. si se refera la asezarea dacica Dierna, situata pe locul fostei vetre a orasului Orsova).

Ulterior, romanii au construit mai multe castre de-a lungul Dunarii, la Dierna, precum si pe teritoriul actualelor localitati Moldova Veche si Pojejena, realizand in acelasi timp si o serie de amenajari cu functii diverse (cai de comunicatie, mine de exploatare a minereurilor etc).

Continuitatea locuirii umane din Parcul Natural Portile de Fier a fost dovedita prin descoperirea unor obiecte din secolele al X-XIII-lea care dovedeau existenta unor contacte cu Imperiul Bizantin.

Din secolul al XI-lea pana in secolul al XX-lea, Banatul s-a aflat sub stapanirea sucesiva a Austro-Ungariei si Imperiului Otoman.

Datorita rolului strategic al Defileului Dunarii au fost construite cetati cu rol de aparare si de control al traficului naval, care s-au adaugat la cele deja existente (Cetatea Orsovei, construita intre 1371-1372, Cetatea Ada-Kaleh, construita in perioada 1691-1737 si pastrata pana la inundarea insulei de catre apele acumularii Portile de Fier I). Alaturi de acestea in Parcul Natural Portile de Fier mai sunt cunoscute sunt cetatile Pojejena, Trikule, Ladislau (amplasata in apropierea localitatii Coronini), Peci si Lylka (aflate intre Dubova si Plavisevita).

Activitatile economice specifice Parcului Natural Portile de Fier au fost inca din perioada romana agricultura, exploatarea lemnului si mineritul (mine de cupru).

Dupa o intrerupere de cateva veacuri, in prima jumatate a secolului al XVIII-lea, Imperiul Austriac redeschide exploatarile de minereuri complexe in zona Moldova Noua.

In anul 1833 incepe construirea unei sosele intre Orsova si Moldova Veche, iar in anul 1854 este data in functiune prima cale ferata cu ecartament normal din tara, dintre Bazias si Oravita, numita si "calea carbunelui", initial rolul sau fiind exclusiv de cale ferata industriala.

Dezvoltarea activitătilor de extractie a resurselor minerale, a exploatarilor forestiere si a navigatiei pe Dunare a condus la cresterea numarului de asezari si de locuitori de pe teritoriul parcului.